vlog de calatorie bohol

BOHOL SI MUNTII DE CIOCOLATA, FILIPINE

Munti de Ciocolata? Tarsieri? Poduri suspendate? Drumuri sub arcada pomilor verzi? Suna a film de copii, ireal de frumos de intalnit in realitate, nu?

Ei bine, aventura noastra in Filipine continua intr-o zona de centru a regiunii Visayas, cu capitala la Tagbilaran, unde am si ancorat cu ferryboat-ul pentru a ajunge in Bohol.

Provincia Bohol este o atractie populara pentru calatorii care isi doresc intr-o singura destinatie si insule de explorat, dar si mediu rural cu multiple spot-uri de explorat.

Noi am inceput sa exploram Boholul cu ajutorul unui tur privat, o masina care ne-a preluat dimineata de la hotel si ne-a condus pasii spre majoritatea punctelor de interes ale zonei. Soferul a fost ca un ghid pentru noi si un om care ne-a povestit cum se desfasoara viata de localnic in aceasta zona. Turismul este principala sursa de venit si in restul timpului se dedica familiei si sotiei, despre care povestea in cuvinte de carti de dragoste.

Prima opriere a fost la sanctuarul tarsierilor. Acestiai sunt cele mai mici si mai rare primate din lume, greutatea unui tastier fiind de maxim 100 de grame. Au ochii si urechile mari, gatul li se roteste la 180 de grade, iubesc libertatea si nu pot supravietui in captivitate si daca le este invadat spatiul personal. Sunt animale protejate de statul Filipinez si acest animalut continua sa ii fascineze pe localnici si pe turisti in zona Bohol.

Noi am vazut cam 5 tasrieri, ghidati de o localnica de la santuar si principalul sfat a fost sa pastram linistea.

A urmat un drum de poveste prin padurea Mahogany, lung de 2km, unde copacii se intalnesc deasupra drumului si formeaza o arcada de basm, perfect locul de poze instagramabile.

Am explorat apoi casa cu fluturi, unde nu am zarit mai multi de 5-6, deoarece vremea ii alunga si ii tine ascunsi in vegetatie.

Am plecat rapid spre Dealurile de Ciocolata, acestea fiind atractia principala in Bohol. Sunt parte din patrimoniul Unesco si 1260 la numar, cu o inaltime intre 30 si 50m. Denumirea lor este data de aspectul de ciocolata pe care il au in sezonul uscat, iar privelistea pe care o ai, in momentul in care urci pe cel mai inalt dintre ele, este priceless. Am ridicat privirea si mi-am adus aminte sa multumesc cuiva de sus pentru toate locurile de vis pe care le-am cutreierat.

Aici am intalnit un alt roman, Mihai, cu care ne-am intersectat si petrecut si in alte locuri din calatoria noastra in Asia.

Romanii calatoresc din ce in ce mai mult si asta ne face sa fim si mai atasati de acest frumos almanah de calatorii pe care il construim cu fiecare pas.

In drumul nostru spre orasul Loboc am oprit sa ne testam limitele pe un pod suspendat, greu de traversat si amuzant in acelasi timp. Filipinezii stiu sa faca turism si bani, la fiecare atractie fiind cativa localnici care iti fac poze si apoi le printeaza.

Am vrut sa experimentam pranzul ca niste localnici si am descoperit un restaurant unde ne-am potolit foamea cu un open launch, all you can eat. Nu a fost extraordinar, dar experienta de a lua pranzul intr-un astfel de loc este de neratat.

A urmat o dezamagire vizuala cand am ajuns la raul Loboc, acesta fiind cel mai curat rau din Filipine. Nu si azi, deoarece din cauza ploilor din ultima vreme arata foarte noroios, nu verde si turcoaz cum ne-au ademenit pozele gasite in research-ul nostru de zona 🙂

Dupa o zi plina, ne-am decis sa ne relaxam la o cafea pe plaja Alona, unde am admirat un alt apus fascinant.

Filipine nu inceteaza sa ne surprinda cu frumusetea lui si cu mana pe inima va spunem sa va cautati de urgenta bilete de avion!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *